I-am vazut mainile mamei… muncite si imbatranite… si i-am vazut chipul ingandurat… A fost nevoie sa devin femeie pentru a o intelege pe mama…

I-am vazut mainile mamei… muncite si imbatranite… si i-am vazut chipul ingandurat… A fost nevoie sa devin femeie pentru a o intelege pe mama… pentru a intelege cate framantari interioare are, cate visuri neimplinite, cate dureri si doruri nespuse. Oare cum a invatat sa se puna pe locul doi si oare cum a invatat sa se abandoneze si sa traiasca prin altii? Cata forta are inima ei, care a suspinat si a plans pentru mine si pentru toate durerile si nedreptatile la care a fost supusa? Visurile ei au apus, pentru ca acum viseaza visurile mele. Nu-si mai doreste nimic pentru ea ci toate dorintele ei sunt, defapt, dorinte pentru mine. Se hraneste cu fericirea mea si moare cate putin de dorul meu si de suparare atunci cand vede ca sufar. Of, mama, daca as fi stiut mai devreme, daca s fi inteles mai devreme toate astea! Nu ti-as mai fi intors spatele cand imi dadeai un sfat, nu te-as mai fi contrazis si nu as mai fi ridicat tonul la tine. Nu as fi spus nici un cuvant care sa-ti raneasca sufletul atat de fragil! Ti-as fi spus cat mai des ca te iubesc si ca esti frumoasa. Ti-as fi multumit pentru fiecare clipa de daruire si pentru sacrificiile tale neobosite. M-as fi plimbat mai mult cu tine si mai putin cu prietenii mei. Te-as fi rugat sa stai cu mine la masa si te-as fi servit eu, sa simti si tu ca esti iubita. Nu te-as mai fi lasat sa muncesti atat si nu as mai fi cerut atat de multe de la tine! As fi facut tot posibilul sa-ti bucur inima, sa iti arat ca toate eforturile tale facute cu atat iubire iti sunt acum rasplatite cu recunostinta si dragoste!
Te iubesc, mama mea minunata!